Despre Drepții Popoarelor      

Vom parcurge capitolele cărții, începând  cu  nominalizarea celor cărora li s-a acordat titlul de Drept al Popoarelor, în ordinea alfabetică, așa cum sunt prezentați . Viorica Agarici ( 1886 – 1979) a fost președinte al Crucii Roșii în orașul Roman.  S-a scris mult despre această admirabilă  ființă, o doamnă în cel mai nobil sens, pe care Marius Mircu a cunoscut-o la București , când ea arăta ca o bunicuță, avea 85 de ani, „măruntă, slăbuță, sfioasă, văduvă. A revenit în orașul natal ( n.n.București), după  ce a trăit o mare aventură de o singură zi și trăiește fericită  în mijlocul familiei de frați, fii, nepoți și strănepoți... Afli cu uimire că familia ei este mult mai numeroasă ... i se adaugă 824 de evrei originari din Iași  cărora le-a redat viața”. De ce face Marius Mircu  această afirmație cu totul adevărată? Pentru că în dimineața de 3 iulie 1941, doamna Agarici, însoțită de  persoanele care o ajutau la Crucea Roșie a cerut șefului  gării din Roman să se  deschidă câteva vagoane, deși santinelele germane  păzeau cu strășnicie trenul, amenințând că vor trage cu arma. Oamenii, în majoritate muribunzi ( era Trenul Morții  Iași – Călărați)  au primit î ngrijiri medicale , hrană  și, cel mai important , au recăpătat speranța salvării. Este unul dintre cele mai eroice și umanitare gesturi   din timpul celui de al doilea război mondial. Doamna Viorica Agarici a făcut toate acestea din spirit  real creștin, ca  președinte al Crucii Roșii locale și ar merita să i se dedice un monument.  Antal Rozalia, ale cărei date biografice exacte nu au fost găsite, locuia în Satu Mare și a ascuns  familia de evrei Handler, care îi erau vecini. Era în  anul 1944, când  soarta războiului era pecetluită pentru Germania nazistă și aliații ei, dar  regimul fascist nylassyst  a avut ca unic obiectiv uciderea a cât mai mulți evrei prin expedierea lor la Auschwitz, într-un ritm care a depășit și capacitatea    aparatului de exterminare  construit de naziști. Dar nu toți maghiarii considerau  că politica de exterminare   coincide cu propria lor educație și propria lor conștiință și , atunci, au accționat. Anghel T. Anuţoiu (1914 – 2003) Născut în satul Nistorești – Vrancea, a fost secretarul  asociației veteranilor de război ( din Primul Război Mondial). In 1941 a avertizat pe evreii din Bacău, Brașov, Odobești, Piatra Neamț, Buzău despre iminența  unor arestări, în scopul deportării,  ajutându-i să-și găsească un adăpost.Băiaș Vasil și Maria  erau țărani din Viile Dejului și în 1944 au adus alimente familiei Steinfeld, ținuți închiși  la Dej, oferind adăpost copiilorBeceanu Dumitru, farmacist cu doctorat, la Iași, ofițer în rezervă  a adăpostit 20 de evrei, inclusiv   pe angajații săi, evrei, în timpul Pogromului de la IașiBeleca Valerian( 1899-1944) și Beleca Minodora  au adăpostit nouă  refugiați   din  Transnistria, în 1944, iar în urma unui denunț, au fost executați de militari germani.  Cojoc Gheorghe, inginer forestier  de lângă Târgu Neamț a preluat un lot de 5o de evrei, în 1942  și i-a angajat la lucrări forestiere, salvându-i de la deportare.Criveanu Theodor (m.1988), ofițer român a salvat la Cernăuți mii de evrei, acordând permise de muncă fără a respecta ordinele și instrucțiunile germane, și-a riscat viața.Era dintr-o familie de intelectuali, fețe bisericești, arhitecți. S-a căsătorit cu o evreică, după război. Cuciubă Traian , tatăl și fiul au ajutat evrei să treacă  granița dinspre Transilvania de Nord ocupată de    regimul fascist maghiar, spre teritoriul neocupat. Dumitru Adrian, Tiron StraussGabriela, Catană Maria  au salvat evrei   de la moarte în Transnistria.  Regina Elena, mama Regelui Mihai(  1896- 1982)  a intervenit, împreună cu Patriarhul, pe lângă mareșal  pentru oprirea deportărilor din Cernăuți, apoi, în 1943 pentru revenirea copiilor și multor altor evrei  din Transnistria. Farkas Stefan și Rozalia, Florescu Constanța, preotul Petre I. Gheorghe, Alexandru Ghițescu(  acesta a ascuns  pe vecinul său  av.Joseph Morgenstern, în timpul pogromuluji legionar de la București), Grosz Rozalia,Grosz Bandi, Hîj Simion, medic( împreună cu soția Metzia au ajutat evrei la Cernăuți,), episcopul luteran Jarosi Andor  a ajutat evrei la Cluj, fiind în pericol de a fi arestat  Constantin Karadja (1889-195o), Consulul general al României la Berlin în anii 1931-1941, apoi șef al secției consulare la MAE, la București, până în 1947  a intervenit pe căi  diplomatice, dar și prin intermediari pentru informarea Aliaților, ca și pe oameni  politici români despre tragedia evreilor din Europa. La fel, diplomatul Florian Manoliu   acreditat în Elveția a salvat viața unor evrei din mai multe țări.Emilian Mărculescu, Valeriu Moldovan  mici proptrietari au salvat direct evrei de la execuții, deportare. Ofițerul de jandarmi  Sabin Motora  a evacuat  în calitate de comandant de lagăr, evrei din Vapniarka, spre a-i salva de execuții.  Muranyi Roszi, Nits Janos, Gyula, Aliz, Onișor Ioana, Demuscă Letiția, Crăciun Ana și Pavel, Paelungi Stefan, Pal Anna și Jeno, Pântea Nona, Peter Lajos, Pocorni Egon și Nicolina, Pop Nicolaie, Maria și Aristina, oiameni simpli fără prea multă carte, dar cu inimă și judecată  au oferit ajutorul de care erau în stare, opunându-se astfel unei barbarii de neimaginat în secolul XX.  Demnitarul Pop Valer a ajutat evrei care făceau parte din familia sa, prin soția evreică, riscându-și cariera și viața, la Cluj.Despre primarul orașului Cernăuți, Traian Popovici s-a scris  mult, vom reveni,a apărut și cartea sa de „Spovedanii”, a fost un personaj legendar prin curajul și noblețea cu care a tratat problema salvării evreilor în acele vremuri Mai amintim pe inginerul Profir Grigore, fermierul Alexa Puti, cu familia, preotul și pictorul George Rusu, avocatul Constantin Simionescu, judecătorul. militar Mircea Petru G.Sion,prof.dr Raoul Șorban ( contestat, astăzi, de diverși cercetători) Stoenescu Ioana și Pascu, Magdalena Stroe, pe care amintit-o mai sus, Ioan Șuta, Szakadati Janos și Juliana, profesorul Toth Joseph, Tubak Maria , fermierul Josef Zaharia, ca și cetățenii români din Basarabia ( din lipsă de spațiu  nu mai   nominalizăm aici pe acești Drepți ai Popoarelor, dar vom reveni asupra lor), toți aceștia, în diverse împrejurări, în timpul pogromurilor ( București, Iași,), al deportărilor,almasacrelor  din România  aflată sub co ntrolul regimului antonescian, în Transilvania de Nord ocupată, au dovedit că omenia este și trebuie să fie mai puternică decât instinctul bestialității.