"De fapt, am fost urcati in vagoane cu care se transportau animalele si am fost trimisi la Auschwitz. Acolo, batrinii si copiii erau trimisi direct la camerele de gazare apoi erau arsi, iar cei sanatosi eram trimisi in lagar. Gemenii erau folositi pentru experimentele doctorului Mengele, iar oamenii grasi erau facuti sapun si ni se dadea acest sapun sa ne spalam cu el. Cand am aflat cum era obtinut, am refuzat sa mai facem acest lucru. Dimineata eram treziti in tipete si numarati. Daca se gresea cumva numaratoarea, eram pusi in genunchi si numarati pina cind nu se mai gresea. Ne tineau uneori asa chiar si patru ore. La prinz primeam o fiertura de iarba, plina de nisip si o bucatica de piine, care trebuia sa ne ajunga toata ziua. Cat am stat acolo nu mai aveam sperante ca voi scapa cu viata. Nu stiu daca va puteti imagina, sa ai 20 de ani si sa te duci dimineata la spalatorul comun, sa fii goala si sa vina un soldat pe la spate si sa te bata cu un baston de cauciuc. Cel mai dureros moment era atunci cind vedeam fumul care iese de la crematoriu, unde stiam ca ard bunicii nostri, parintii nostri. Dupa sapte luni s-a auzit un zvon ca Mengele nu mai face triaj si ca putem merge la munca. Am cerut sa fiu dusa la munca si am plecat astfel la Nurenberg. Am stat toata iarna acolo si am lucrat intr-o fabrica de armament. Cand au inceput sa se apropie armatele eliberatoare, ne-au dus intr-o scoala, apoi ne-au mutat in Cehoslovacia, de unde ne-au eliberat partizanii in 1945. Desi am suferit mult, nu-i judec pe toti nemtii, pentru ca nu erau toti la fel. Erau si soldati care atunci cand ne vedeau dadeau portia lor de mincare copiilor de 17 - 18 ani. Nu toti erau rai. In 1945, dupa ce ne-au eliberat partizanii, a durat trei luni pana ne-am intors in tara. Nici la Cluj, nici la Bistrita nu am mai gasit nimic. Casele erau goale, dar ne-am sprijinit unii pe altii, ne-am imprietenit si viata a mers mai departe. Mai tirziu am venit in Braila, la sora mea. Mult timp am avut cosmaruri. Visam ca ma gazeaza. Din acest motiv nu am vorbit despre asa ceva. Nu povestesc, pentru ca amintirile ma rascolesc. Si dupa ziua de azi voi avea cosmaruri", a marturisit Irina Bernstein.