La data de 07/10/2008 in cimitirul Evreiesc a avut loc intalnirea oficialitatilor civile si militare, privind ceremonialul religios oficiat de catre domnul Goldstein Suchar. Potrivit prefectului Mihaela Marcu, comemorarea zilei de 9 octombrie este un semn de respect şi solidaritate faţă de suferinţa celor care au cunoscut Holocaustul, cu toate ororile sale. “În acelaşi timp, comemorarea Holocaustului este un moment de reflexie şi un permanent avertisment că orice formă de intoleranţă, de discriminare şi de xenofobie poate marca destinul unei naţiuni. Holocaustul a fost un fenomen unic prin amploarea brutalităţii sale, prin cruzimea fără scrupule şi prin caracterul inuman al asasinatului în masă. O societate democratică îşi cunoaşte şi îşi recunoaşte istoria. Totodată, îşi asumă şi greşelile trecutului pentru a nu le repeta în viitor. Comemorarea victimelor Holocaustului înseamnă totodată evaluarea critică a trecutului, contribuind la formarea în spiritul adevărului a tinerei generaţii”, a afirmat prefectul judeţului. La rândul său, domnul David Segal Iancu, preşedintele Comunităţii Evreilor Brăila, a susţinut că evreii din Brăila au contribuit la dezvoltarea economică şi socială a oraşului, au trăit într-o armonie aproape perfectă, exceptând perioada legionarilor, şi a subliniat faptul că trecutul negru nu trebuie uitat. “Aducem omagiu acestor victime şi am convingerea, la gradul de inteligenţă la care s-a ajuns, aceste lucruri nu se vor repeta. Mulţumesc acelora care au contribuit astăzi prin exerciţiu de democraţie la depunerea coroanelor de flori”, a afirmat reprezentantul Comunităţii Evreilor Braila.  A urmat ceremonialul religios oficiat de către domnul oficiant de cult al Comunităţii şi depunerea de coroane de flori la Monumentul Holocaustului de către reprezentanţii Prefecturii, Consiliului Judeţean, Primăriei Brăila, Garnizoanei, Inspectoratului de Jandarmi Judeţean, Comunităţii Evreilor şi Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional.  Reprezentanti ai tuturor claselor Liceului "Mihail Sebastian" s-au intilnit, in data de 08/10/2008, cu liderul comunitatii evreilor din Braila, domnul David Segal si cu o supravietuitoare a Holocaustului, doamna Irina Bernstein, cu ocazia Zilei Holocaustului. Marturia acestei supravietuitoare a fost zguduitoare. In 1944, la doar 20 de ani, pe cand locuia la Cluj, Irina Bernstein a fost trimisa la munca fortata intr-o fabrica de caramida. La numai citeva zile au fost anuntati ca vor fi trimisi la munca in alta parte.

         "De fapt, am fost urcati in vagoane cu care se transportau animalele si am fost trimisi la Auschwitz. Acolo, batrinii si copiii erau trimisi direct la camerele de gazare apoi erau arsi, iar cei sanatosi eram trimisi in lagar. Gemenii erau folositi pentru experimentele doctorului Mengele, iar oamenii grasi erau facuti sapun si ni se dadea acest sapun sa ne spalam cu el. Cand am aflat cum era obtinut, am refuzat sa mai facem acest lucru. Dimineata eram treziti in tipete si numarati. Daca se gresea cumva numaratoarea, eram pusi in genunchi si numarati pina cind nu se mai gresea. Ne tineau uneori asa chiar si patru ore. La prinz primeam o fiertura de iarba, plina de nisip si o bucatica de piine, care trebuia sa ne ajunga toata ziua. Cat am stat acolo nu mai aveam sperante ca voi scapa cu viata. Nu stiu daca va puteti imagina, sa ai 20 de ani si sa te duci dimineata la spalatorul comun, sa fii goala si sa vina un soldat pe la spate si sa te bata cu un baston de cauciuc. Cel mai dureros moment era atunci cind vedeam fumul care iese de la crematoriu, unde stiam ca ard bunicii nostri, parintii nostri. Dupa sapte luni s-a auzit un zvon ca Mengele nu mai face triaj si ca putem merge la munca. Am cerut sa fiu dusa la munca si am plecat astfel la Nurenberg. Am stat toata iarna acolo si am lucrat intr-o fabrica de armament. Cand au inceput sa se apropie armatele eliberatoare, ne-au dus intr-o scoala, apoi ne-au mutat in Cehoslovacia, de unde ne-au eliberat partizanii in 1945. Desi am suferit mult, nu-i judec pe toti nemtii, pentru ca nu erau toti la fel. Erau si soldati care atunci cand ne vedeau dadeau portia lor de mincare copiilor de 17 - 18 ani. Nu toti erau rai. In 1945, dupa ce ne-au eliberat partizanii, a durat trei luni pana ne-am intors in tara. Nici la Cluj, nici la Bistrita nu am mai gasit nimic. Casele erau goale, dar ne-am sprijinit unii pe altii, ne-am imprietenit si viata a mers mai departe. Mai tirziu am venit in Braila, la sora mea. Mult timp am avut cosmaruri. Visam ca ma gazeaza. Din acest motiv nu am vorbit despre asa ceva. Nu povestesc, pentru ca amintirile ma rascolesc. Si dupa ziua de azi voi avea cosmaruri", a marturisit Irina Bernstein.

"In Braila, s-a suferit cel mai putin din toata tara la Holocaust"

       Despre semnificatia acestei zile si despre conjunctura politica in care a fost posibil sa se intimple asemenea atrocitati a vorbit profesorul Octavian Mocanu. "Holocaustul a fost o exprimare a politicii de suprimare fizica a evreilor din Europa. Aici au fost cele mai mari persecutii la adresa evreilor, iar vinovatia apartine tuturor statelor care au colaborat cu Germania nazista. In Romania, evreii au fost persecutati, insa daca vom compara cu ce s-a intimplat in alte state situatia nu a fost la fel grava. In Romania se vorbeste de 280.000 - 300.000 de evrei deportati. Statul roman a avut responsabilitatea lui atunci cind a sustinut Germania nazista in aplicarea solutiei finale. Faptul ca la noi au fost mai putini deportati nu ne scuza, dar nici nu poate fi culpabilizat poporul roman in totalitate. Responsabilitatile sint individuale", a spus  profesorul Octavian Mocanu. Reprezentantul comunitatii evreilor, David Segal, a precizat la rindul sau ca pentru atrocitatile petrecute cu evreii nu trebuie culpabilizate popoarele, dar ca aceste lucruri nu trebuie uitate pentru ca asa ceva sa nu se mai intimple. "Braila este o exceptie in Romania. In templul nostru, la cele doua sarbatori vesele, din decembrie si martie, templul este plin, desi sintem numai 154 de evrei in Braila. 60% dintre acei oameni sint simpatizati de toate etniile. Sant si foarte multi crestini care fac pomeni pentru prietenii lor evrei morti. Asa ceva nu se mai vede in alte orase. In Braila s-a suferit cel mai putin din toata tara la Holocaust", a spus domnul David Segal.
      La aceasta intalnire au participat alaturi de elevi, profesori de limba romana si directorii scolii, profesoarele Gheorghita Rusu si Georgeta Rosca.   În cadrul manifestărilor dedicate  Zilei Holocaustului din luna octombrie a acestui an, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Brăila şi-a propus să comemoreze acest terifiant episod din istoria umanităţii prin... omagiere: a supravieţuitorilor, a personalităţilor, a modelelor umane din rândul celor care sunt martorii încă în viaţă ai unei uriaşe erori istorice.S-a omagiat personalitatea, contribuţiile valoroase şi însăşi victoria sa asupra torţionarilor săi, a profesorului şi omului de litere  Elie Wiesel - evreu american de origine română( laureat al Premiului Nobel pentru Pace)  - preşedintele fondator al Consiliului Memorial al Holocaustului, autor a peste 40 de cărţi de ficţiune şi non-ficţiune, a două volume de memorii, întemeietorul „Fundaţiei Elie Wiesel pentru  Umanitate” şi, totodată, militant continuu pentru respectarea drepturilor omului şi a păcii în întreaga lume. Medalion Elie Wiesel  - 80 de ani de la naştereElie( Eliezer) Wiesel s-a născut în anul 1928 în oraşul Sighet,  judeţul Maramureş într-o familie de evrei vorbind limbile idiş, maghiară, română şi germană. Primii ani din viaţă au fost dedicaţi studiilor religioase,  tatăl său  încurajându-l să studieze ebraica - dorind ca fiul său să-şi centreze viaţa în întregime pe studiul religios.Copilăria lui Elie Wiesel a fost marcată într-un mod tragic atunci  când naziştii au sosit la Sighet, în anul 1944, iar locuitorii satului au fost deportaţi în lagărele de concentrare  din Polonia. Elie Wiesel şi tatăl lui au fost deportaţi la Auschwitz, iar în  anul următor au  fost mutaţi la Buna, Gleiwitz şi Buchenwald unde tatăl, de altfel, a şi murit.Tânărul Elie Wiesel a avut şansa de a supravieţui ororilor lagărelor de concentrare,  trăind - în aprilie 1945 - momentul eliberării de  către Armata a Treia a S.U.A.  Până în anul 1948  a trăit într-un orfelinat din Franţa, unde şi-a început  studiile de literatură, psihologie şi filosofie la Sorbona. Din anul 1949 a început să scrie pentru ziarul franco-evreiesc „L̉Arche”, iar în anul 1952  devine reporter pentru ziarul „Yediot Ahronot” din Tel Aviv.

Anul 1956 îl găseşte în New York unde predă la City College şi la Universitatea Boston ca profesor de ştiinţe umaniste şi filosofie, iar din anul 1963 devine  cetăţean american şi lse stabileste în Connecticut, unde locuieste împreună cu soţia sa şi fiul său.În anul 1958, publică prima sa carte - „La Nuit”, o expunere despre experienţele sale din lagărele de concentrare urmând apoi alte treizeci de cărţi scrise de-a lungul timpului, având ca sursă de inspiraţie evenimentele petrecute in timpul Holocaustului.Elie Wiesel a continuat să scrie cărţi în limba franceză, inclusiv semi-autobiografice, precum romanele „L̉̉ Aube” , „Le Jour”şi „La ville”. Cărţile privind  studierea Holocaustului i-au adus lui Elie Wiesel o larga reputaţie internaţională, iar preşedintele SUA - Jimmy Carter, în anul 1978, îl numea preşedinte al Consiliului Memorial al Holocaustului (1980-1986), pentru ca în anul 1986 să îi se aducă recunoaşterea universală a personalităţii sale, prin  acordarea Premiului Nobel pentru Pace.În prelegerile sale susţinute  la diferite colegii americane a abordat situaţia evreilor şi a altor grupuri  etnice care au suferit ani de persecuţie şi au murit din cauza  discriminării de religie, rasă şi  de  origine naţională.A fost distins, cu Medalia de aur a Congresului american, cu Medalia Libertăţii şi este, de asemenea, Comandor al Legiunii de Onoare franceze.Începând cu anul 1990, Elie Wiesel îşi dedică o mare parte a timpului său pentru publicarea memoriilor sale şi pentru organizarea şi participarea la unele  serii de conferinţe internaţionale de prestigiu şi evenimente. Este autorul a mai mult de patruzeci de cărţi de ficţiune şi nonficţiune.În anul 2002, Elie Wiesel a venit în România pentru a inaugura la Sighetul  Marmaţiei „Casa memorială Elie Wiesel” iar în anul 2005 se înfiinţează „Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România – Elie Wiesel” cu un Consiliu Ştiinţific şi un Colegiu de Onoare. Acesta din urmă are în componenţa sa, personalităţi ale vieţii publice interne şi internaţionale cu competenţe şi merite recunoscute  în domeniul studierii Holocaustului, în timp ce Consiliul Ştiinţific este un organism  ştiinţific consultativ  de specialitate,  format dintr-un număr de până la 31 de personalităţi reprezentative şi recunoscute în domeniul studierii Holocaustului.   In data de 10 octombrie 2008,Muzeul Brailei , alaturi de Comunitatea Evreilor Braila si Colegiul National “Nicolae Balcescu” au organizat comemorarea ZILEI HOLOCAUSTULUI in Romania.Au sustinut alocutiuni domnul David Segal Iancu presedintele Comunitatii Evreilor din Braila si  doamna Corina Pavel  profesor de istorie la colegiul national “Nicolae Balcescu”Braila.S-a asigurat de catre domnul muzeograf dr. Adrian Trifan proiectia imaginilor documentare “trenurile mortii” pe traseul Iasi- Calarasi.