Urare de Purim

MESAJUL PREŞEDINTELUI    F.C.E.R., DEPUTAT DR. AUREL VAINER CĂTRE TOATE COMUNITĂŢILE Şl OBŞTILE EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA

Iubiţi fraţi, iubite surori,

Aplecându-ne, în fiecare 13 Adar, asupra Cărţii Esterei - Meghilat Ester, zi în care strămoşul Hamanilor actuali a hotărât să pună în aplicare „soluţia finală" şi a sfârşit în ştreang, aşa cum s-a întâmplat, de altfel, cu toţi urmaşii lui, ne gândim la lecţia perenă pe care Ester şi Mordehai, lideri înţelepţi şi curajoşi ai evreilor din imperiul lui Ahaşveroş, ne-o predau din generaţie în generaţie: „să nu accepţi să fii victimă!". Dreptul sacru la autoapărare, unitatea, nevoia de dialog între oameni - iată cele trei principii fundamentale care trebuie să ne ghideze în comportamentul nostru cotidian, pornind de la sărbătoarea de Purim.

„Omul este dator să citească Meghila noaptea şi s-o repete ziua", spunea Rabi Amiel (Meghila, 4). Suntem datori s-o citim noaptea pentru a nu uita tot ce-a însemnat întuneric de-a lungul secolelor: cruciadele, Inchiziţia, pogromurile, Holocaustul. Pentru a nu uita condiţia evreului în Diaspora: oricând se ivesc dificultăţi sociale, vinovat este evreul, „străinul", Celălalt. Pentru a nu uita ce se întâmplă azi, când antisemitismul „clasic" şi antisemitismul „modern", respectiv, antiisraelismul, se manifestă în forme îngrijorător de puternice în Europa şi în lume. Când unul dintre Hamanii contemporani, preşedintele iranian, afirmă că vrea să şteargă de pe hartă Israelul. Când rachetele aruncate din Gaza de adepţii Hamas-ului asupra Israelului, ca şi atentatele comise de extremişti islamici sinucigaşi pun în pericol siguranţa cetăţenilor israelieni. Citim Meghilat Ester ziua spre a ne aminti momentele bune din istoria noastră: Spania interferenţelor iudeo-arabe medievale, secolul al XVIII-lea european luminat de prietenia Mendelsohn-Lessing, Diaspora americană, în general, fiindcă nici S.U.A. nu e ocolită de antisemiţi.

Cum putem contrabalansa resuscitarea Hamanilor, în fiecare generaţie, şi cum îi putem învinge? Răspunsul îl găsim tot în Cartea Esterei. Este importanţa pe care Mordehai şi Ester o acordă dialogului generator de solidaritate între toţi oamenii de bună credinţă, indiferent de etnie, de confesiune. Ei fac. prosemitism avant la lettre. Haman respinge dialogul cu Mordehai. El vrea doar să i se prosterneze. Verticalitatea lui Mordehai îi răneşte vanitatea de factotum în imperiu. Argumentul prin care îl convinge pe Ahaşveroş să semneze edictul care hotăra exterminarea unui popor este valabil pentru oricare epocă: zece mii de ducaţi - cotă parte din jaful proiectat asupra bunurilor evreieşti - urmau să fie vărsaţi de Haman în visteria lui Ahaşveroş. De ce cartea poartă numele Esterei? Pentru că împărăteasa, educată de unchiul ei, Mordehai, în spiritul valorilor spirituale iudaice, izbuteşte - cu tact, cu inteligenţă - să-şi salveze de la moarte poporul căruia îi aparţine. După ce Ester îi probează lipsa de loialitate faţă de Ahaşveroş a lui Haman, împăratului nu-i rămâne altceva de făcut decât să semneze un alt edict, prin care evreilor le este îngăduită lupta pentru autoapărare. Să nu uităm că pentru acest elementar drept a curs mult sânge la Susa şi în întreg Babilonul. Lupta pentru o viaţă în normalitate, de coabitare cu cei din jurul nostru, indiferent de etnie şi religie a fost şi este cuvântul nostru de ordine. Purimul a fost din totdeauna o lecţie de viaţă evreiască, în care este vorba de optimism lucid, de ştiinţă/artă a ripostei, de rezistenţă spirituală. „Este posibil ca toate cărţile profeţilor şi toate cărţile din seria Hagiografe să se anuleze când va veni Mesia, afară de Meghilat Ester", sună un alt aforism iudaic.

Purim este o sărbătoare veselă, ne bucurăm de victoria asupra Hamanilor, fără, însă, să-i subestimăm. Important este să avem curajul să-i înfruntăm şi încrederea că-i vom învinge. întâmpinăm Purim 5768 cu împlinirile din anul precedent, cu perspectivele anului în care ne aflăm. Perspective apropiate, dacă ne gândim că, după Purim, vom sărbători cum se cuvine, în buna şi frumoasa tradiţie iudaică, Sederul de Pesah, cu bucuria că ne aflăm în marea familie evreiască din România, rememorând pagini din marea aventură umană a ieşirii din Egipt şi a regăsirii Canaanului, atât de prezent în viaţa evreilor de atunci şi de mai departe. Vom sărbători, apoi, 60 de ani de existenţă nouă a Statului Israel, printr-o suită de evenimente chiar sub acest generic: Israel - 60. Este vorba, printre altele, de conferinţe şi colocvii, lansări de carte, discursuri în Camera Deputaţilor, suplimentele R.E., spectacole de muzică şi poezie, un minifestival de film israelian. Comemorarea Zilei Holocaustului în România va include, în afară de ceremonia depunerii de coroane la Monumentul dedicat memoriei celor şase milioane de evrei ucişi în Holocaust, un eveniment special, consacrat Drepţilor între Popoare din România, având o triplă chemare: a nu uita, a ierta, a recunoaşte. Vrem astfel să ne manifestăm întreaga noastră recunoştinţă faţă de cei care au fost alături de noi în România acelor timpuri; oameni cu sufiet şi curaj, care ne-au ajutat să supravieţuim şi, chiar mai mult, să nu dezarmăm în a învăţa şi a trăi în spirit evreiesc, îngemănare a lui „râsu'-plânsu"'. în a doua jumătate a lunii noiembrie 2008, la Tel Aviv şi Bucureşti, se va desfăşura Congresul Mondial al Evreilor Originari din România, sub înaltul patronaj al preşedintelui României, Traian Băsescu şi al preşedintelui Statului Israel, Shimon Peres.

Cu certitudinea că avem motive să fim optimişti, aşa cum ne cere atât de pregnant vesela.sărbătoare de Purim, în numele conducerii Federaţiei şi al meu personal, vă urez un sincer Hag Purim Sameah!

Preşedintele F.C.E.R.

Deputat dr. Aurel Vainer