Am găsit pe Internet un dialog recent al scriitorului Alexandru Mirodan  cu Lucreţia Berzintu şi mi-am amintit că printre piesele de teatru pe care le-am văzut şi m-au entuziasmat, pe când eram încă elev, a fost „Ziariştii”, cu Radu beligan în rolul lui Cerchez, un personaj fermecător, pot să spumege de furie anticomuniştii de serviciu.Nu fac un elogiu realismului socialist, care a dat multe rebuturi demne de uitare, dar Mirodan a fost, cred, unul dintre cei mai talentaţi autori ai acelei perioade ( piesa s-a jucat la Naţional, în 1956). In interviu , Mirodan  aminteşte că , prezentată la Radio, ea a fost cenzurată de H.Dona. Vremurile...Radu Beligan l-a elogiat pe Mirodan numindu-l   un mare scriitor, cred că are dreptate.De aceeaşi părere era şi prietenul său , regretatul I.Schechter.Despre piesa „ Celebrul 702”, pe care am vizionat-o cu aceeaşi înc-ntare, Graham Greene  spunea că este o foarte reuşită comedie neagră. Piesa a fost jucată la Moscova, Londra, în alte capitale ale lumii, fiind tradusă în mai multe limbi.Este vorba despre execuţia unui condamnat în SUA, politizarea este minimă, răzbate o pezie de bună calitate, un umor specific lui mirodan. Amintim că el a publicat un volum intitulat „Ocolul pământului într-un surâs”. Din interviul  recent , am reţinut două aserţiuni interesante – Mirodan se teme numai de frică, iar scriitor este cel care scrie greu, citat preluat din Thomas Mann.

Alexandru Zissu Saltman s-a născut şa 5 iunie 1927, la Budeasa (Argeş), a urmat liceul la bucureşti, apoi facultatea de Filosofie şi Litere, a fost redactor la publicaţiile de tineret ale PCR-PMR, secretar de redacţie la CONTEMPORANUL, secretar literar la Teatrul de Comedie, a fost distins de Academia Română cu premiul „Caragiale”, alte premii, dar în 1976 face Alia, considerând că menirea sa de scriitor este pusă în dificultate de cenzura inflexibilă a regimului. Amintim că la acea vreme nici Eugen Ionescu nu mai era agreat de harnicii politruci şi nici de conducerea ideologică a PCR. A treia piesă care s-a bucurat de succes, alături de cele menţionate mai sus, este „Şeful sectorului suflete”. Titlul piesei a ajuns o sintagmă des folosită, ironic, în cercurile intelectuale.Din cele peste 3o de piese, nu trebuie să omitem chiar prima, „Tito”, îndreptată împotriva liderului iugoslav care se rupsese de Moscova. Putem să-l judecăm pe autorul acesteia, care avea 23 de ani? Mai degrabă să judecăm făţărnicia dictatorilor acelui timp. „Tovarăşul feudal şi fratele său” era chiar o satiră la adresa  potentaţilor zilei, desigur, cu aprobare de la Centru.   Mirodan a fost şi coscenarist la filmul „Steaua fără nume” după Sebastian, cu Marina Vlady , Cristea Avram, Radu Beligan.  In Israel, el s-a remarcat prin infiinţarea  revistei MINIMUM, împreună cu regretatul poet  Sebastian Costin, după ce a învins autoritarismul potentatului Himmelfarb, care monopolizase presa din Tel Aviv.Este cea mai citită revistă de limbă română din Israel şi mult căutată în lumea cititorilor de această limbă, în lume. L-am vizitat la sediul tredacţiei şi m-am  minunat că în afara unei secretare nu am văzut pe nimeni. Mirodan face singur o revistă, desigur, prin colaborare cu confraţi din Israel, România, etc.”Dicţionarul neconvenţional  al scriitorilor evrei”, mult gustat de   cititori a ajuns la litera I, înainte de J. Din inimă îi dorim să ajungă la Z şi apoi să mai facă   ceva la fel de interesant. Maestre, numai gânduri bune.

                                                                  BORIS MARIAN  MEHR