Comemorarea Victimelor Holocaustului la Chişinău

 

Capitala Republicii Moldova, cu părere de rău, este cunoscută la nivel mondial prin Pogromul de la Chișinău din anul 1903, care potrivit unor ipoteze, a servit drept premisă a Holocaustului. Către anul 1920 în Moldova locuiau circa 260 de mii, iar mai multe sate erau populate în proporţie de 80% de evrei. Însă, în cele peste 200 de lagăre de concentrare și ghetto-uri, din perioada celui de-al doilea război mondial, au fost exterminați între 200 de mii și 700 de mii de evrei, romi și persoane de alte etnii.

 

Astăzi, un rol important în formarea unei societăți coezive, care păstrează memoria trecutului și tinde spre un viitor prosper, îl are Comunitatea Evreiască din Republica Moldova. Promovând activ obiectivele ei, printre care și păstrarea memoriei Holocaustului, Comunitatea a reușit să stabilească un dialog constructiv cu autoritățile, dar și cu importanți parteneri externi.

 

În acest an a fost înregistrată o reușită deosebită. În data de  27 ianuarie 2016, Republica Moldova, pentru prima oară a marcat Ziua Comemorării Victimelor Holocaustului la nivel oficial, alăturându-se mai multor state, care au introdus anterior această dată în calendarele lor naționale.

 

Pe parcursul mai multor zile, Comunitatea Evreiască în colaborare cu Guvernul RM și cu suportul financiar al Delegației Uniunii Europene în Moldova și al Oficiului Consiliului Europei la Chișinău, a desfășurat un șir de evenimente comemorative.

 

Acestea au început cu prezentarea spectacolului „TIMPUL DRAGOSTEI ȘI AL UREI”. Spectacolul, în regia maestrului în artă al RM, Iosif Șaț, după piesa lui J. Sobol „Ghetto”, a întrunit  publicul într-un loc simbolic – fosta Sinagogă, actualmente Teatrul „A. Cehov”. Piesa, cu conținut profund și emoționant, a lăsat în urma ei lacrimi pe fețele sutelor de spectatori.

 

În următoarea zi, în capitală s-a desfășurat un marș- recviem. Câteva sute de oameni au depus flori la Memorialul Victimelor Fascismului, edificat în locul de execuție în masă de către fasciști a evreilor, romilor, rușilor, moldovenilor etc. Monumentul creat de sculptorul Aurel David la începutul anilor 60 ai secolului XX, a fost restaurat anul trecut la inițiativa și din resursele Comunității Evreiești, cu sprijinul finanțatorilor privați și internaționali. La evenimentul de comemorare au participat liderii Comunității,  politicieni și diplomați de rang înalt, reprezentanți ai societății civile etc.

 

În data de 28 ianuarie curent, a fost desfășurată o conferință de presă, cu participarea membrilor Guvernului RM, ai șefilor Delegației UE, Oficiului Consiliului Europei, Misiunii OSCE, reprezentanților organizațiilor internaționale și ai ambasadelor. În cadrul acesteia, toți oaspeții de rang înalt au ținut să menționeze importanța păstrării memoriei evenimentelor tragice, care au marcat soarta nu doar a poporului evreiesc, dar și a întregii lumi. Au fost apreciate eforturile Comuniății Evreiești în procesul atingerii obiectivelor comune, planificându-se o continuare a programelor și a  activităților propuse.

 

Președintele Comunității Evreiești în RM, Alexandr BILINKIS a reiterat importanța acestui pas, realizat de către țara noastră, prin care Ziua Comemorării Victimelor Holocaustului a fost introdusă în calendarul oficial. În același timp, el a ținut să-și exprime regretul față de implicarea slabă a autorităților statului în realizarea altor inițiative importante. Printre acestea se numără: elaborarea unui program educațional la subiectul Holocaustului pentru școli; crearea unui muzeu al istoriei și culturii evreilor, ce ar include și perioada Holocaustului; interzicerea prin lege a negării Holocaustului; restituirea proprietății comunale expropriate etc. Toate, de altfel, fiind introduse în lista recomandărilor din „Foaia de Parcurs”, elaborată acum un an, în cadrul Conferinței Internaționale de Nivel Înalt de la Chișinău dedicate Aniversării a 70 de ani de la eliberarea Auschwitz-Birkenau, dar neaprobată la nivel oficial.

 

Mesaje de încurajare, adresate autorităților moldovenești, au fost lansate în cadrul conferinței de presă de către Șeful Delegației UE în RM, Pirkka TAPIOLA și Șeful Oficiului Consiliului Europei la Chișinău, Jose Luis HERRERO. În discursurile lor oficialii au îndemnat conducerea Republicii Moldova să acorde o mai mare susținere în atingerea obiectivelor setate în comun și să nu ezite asumarea unor responsabilități necesare pentru crearea unui spațiu în care ar domina respectul pentru trecut și siguranța pentru viitor.

 

Este important de a remarca că, programele de comemorare a Holocaustului sunt realizate în mai multe țări cu o democrație dezvoltată, inclusiv în SUA, unde Holocaustul nu a lăsat urme în mod direct. Autoritățile americane susțin și implementează acțiuni,  alocând anual din buget sume considerabile pentru desfășurarea evenimentelor de comemorare a victimelor acelui masacru. Spre exemplu, în anul 2008 bugetul Muzeului Memorial al Holocaustului la Washington a fost de 78,7 milioane dolari SUA, dintre care 47,3 milioane - alocate din bugetul de stat. Această practică este cu succes aplicată și în țările din Europa. Printre acestea se găsește și Polonia, unde Ministerul Culturii, în anul 2014, a alocat 3,4 milioane euro în bugetul Muzeului Auschwitz-Birkenau, creat în 1947; valoarea totală a bugetului fiind de aproximativ 12,3 milioane de euro. O asemenea analiză comparativă poate fi aplicată și cu referire la ajustarea cadrului legal. Spre deosebire de Moldova, în țara vecină - România, Ordonanța Guvernului, care prevedea interzicerea negării Holocaustului și pedepsirea, inclusiv prin privațiune de liberate, a apărut în anul 2002.

 

Deocamdată însă Comunitatea Evreiască estea cea, care continuă să asigure din propriile resurse păstrarea memoriei filelor triste dinr-un trecut comun, restabilind monumente de valoare istorică și revelând faptele, care astăzi nu pot fi aflate din manualele de istorie. Recunoașterea la nivel oficial a Zilei Naționale de Comemorare a Holocaustului inspiră mult optimism cu privire la o mai profundă implicare a autorităților și responsabilizare a societății în ansamblu. Moldova nu este primul stat, care învață să-și privească istoria în față; progresele fiind posibile atunci când există voință și angajament.