Deputatul Aurel Vainer, preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România (FCER), a acordat un interviu Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES, în care vorbeşte, printre altele, despre semnificaţia Conferinţei internaţionale 'Primul Congres Sionist, Focşani, 1881', care va începe pe 27 noiembrie, şi despre contribuţia comunităţii evreieşti din România la susţinerea mişcării sioniste.

În opinia sa, Congresul de la Focşani a fost primul de acest fel din istoria poporului evreu, care şi-a stabilit ca obiectiv crearea unui stat în Eretz Israel.

AGERPRES: Care este semnificaţia Conferinţei internaţionale 'Primul Congres Sionist, Focşani, 1881', care va începe pe 27 noiembrie?

Aurel Vainer: România este o ţară în care s-au întâmplat şi lucruri paradoxale, dar şi lucruri despre care lumea largă nu a ştiut suficient. În cazul la care ne referim, la Focşani, şi apoi la Galaţi, s-a desfăşurat în 1881 o manifestare de mare importanţă, cu profunde semnificaţii. Primul Congres Sionist din lume, pe care îl aniversăm în această conferinţă ce va avea loc la Focşani şi Bucureşti, în zilele de 27 - 29 noiembrie 2011, organizat de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Asociaţia Sionistă din România şi Comunitatea Evreilor Focşani, are o semnificaţie ce merită a fi subliniată. Participanţii la manifestarea de acum 130 de ani, care proveneau în marea lor majoritate din vechiul Regat al României, au discutat problemele legate de reîntemeierea Statului Israel în Ţara Sfântă, şi asta cu 16 ani înainte ca Theodor Herzl să organizeze Congresul Sionist de la Basel, din 1897, considerat a fi actul de naştere al sionismului mondial.

Organizarea Conferinţei internaţionale pentru aniversarea celor 130 de ani de la Primul Congres Sionist, de la Focşani, în 1881, care a fost urmat de o manifestare similară la Galaţi, cu doi ani mai târziu, este, în primul rând, o manifestare de mândrie naţională.

Desigur, toată mişcarea sionistă este una naţională, de renaştere a poporului evreu într-un stat al său, nu numai în diaspora. Nu ezit să spun că este un moment de întâietate al evreilor din România. Congresul din Focşani a fost primul de acest fel din istoria poporului evreu, care şi-a pus ca obiectiv crearea unui stat în Eretz Israel.

AGERPRES: Ceea ce spuneţi este interesant pentru evrei, ca şi pentru români, dar atunci se pune întrebarea de ce Congresul de la Focşani nu este considerat de istorici a fi prima reuniune oficială pe plan mondial realizată de mişcarea sionistă?

Aurel Vainer: Noi credem că nu exagerăm când spunem că la Focşani a avut loc primul congres sionist din lume, dar există o diferenţă cantitativă şi calitativă în ceea ce priveşte participanţii care au fost prezenţi la Basel. Nu trebuie uitat însă că Samuel Pineles, preşedintele Congresului de la Focşani, a fost ales atât în conducerea lucrărilor Congresului de la Basel, cât şi în conducerea organizaţiei sioniste mondiale, creată în Elveţia.

Pentru România acelor vremuri, ca şi pentru mişcarea sionistă, în general, este important că la Focşani, în 30 - 31 decembrie 1881, au participat 56 de delegaţi, care reprezentau aproximativ 70.000 de activişti din 33 de organizaţii locale ale evreilor români.

AGERPRES: Care au fost rezultatele şi mai ales consecinţele Congresului de la Focşani, din 1881?

Aurel Vainer: Încă din 1882, ca urmare a acestui Congres Sionist, evreii din România, în special de la Moineşti şi Focşani, au fost primii care au trecut la înfiinţarea de colonii agricole în Ţara Sfântă, la Rosh Pina şi Zichron Iaakov. Ei au înţeles că viitorul poporului evreu trebuie gândit prin prisma unei apropieri fundamentale de pământ.

Să remarcăm că aceşti pionieri ai renaşterii Eretz Israel au avut o abordare pragmatică, nu una teoretică. Vrem să mai punem în evidenţă şi faptul că evreii din România au abordat problemele sionismului, de stabilire de colonii agricole, fără a fi nevoiţi să fugă din calea unor pogromuri, jafuri şi aşa mai departe, cum se întâmpla cu cei din fostul imperiu ţarist, care au ajuns în Eretz Israel pentru că au trebuit să fugă din calea urgiilor. La noi exista o atitudine antisemită şi la sfârşitul secolului al XIX-lea - începutul secolului XX, dar nu erau forme agresive ca în imperiul ţarist. Deci, evreii români au plecat în Eretz Israel pentru că aşa le-a dictat conştiinţa, ceea ce este un lucru extrem de important.

Fără a o trece în rândul consecinţelor despre care întrebaţi, aş mai aminti, ca un element important, că la deschiderea Congresului din Focşani a fost intonat pentru prima oară imnul 'Hatikva', care acum este imnul oficial al Statului Israel.

Trebuie să spunem că nici în Israelul zilelor noastre nu sunt mulţi cei care vor să recunoască această întâietate a evreilor din România. Ca atare, este bine ca generaţiile tinere din Israel să cunoască adevărul istoric, motiv pentru care noi, puţinii evrei care am mai rămas azi în România, am decis să organizăm această Conferinţă internaţională referitoare la Primul Congres Sionist de la Focşani. Este prima aniversare pe care o marcăm, dar putem ca, în anii ce urmează, să creăm noi momente în amintirea Congresului atât de important de la Focşani, de la sfârşitul anului 1881.

AGERPRES: Ce ne spuneţi despre nivelul de reprezentare la această conferinţă, care se va desfăşura la Focşani şi Bucureşti?

Aurel Vainer: Conferinţa va începe la Focşani, pe 27 noiembrie, printr-o sesiune oficială de deschidere, unde vor fi abordate subiecte precum necesitatea organizării acestei conferinţe, dar şi evoluţia istorică şi consecinţele Congresului de la Focşani. Participanţii la conferinţă vor fi salutaţi de oficialităţi locale şi centrale din România şi Israel.

Din partea română, vor fi prezenţi conducători ai celor 38 de comunităţi locale evreieşti, dar şi membrii Consiliului de Conducere al FCER. La aceştia se vor adăuga reprezentanţii Cultului Mozaic din România, respectiv rabinii din Bucureşti, Iaşi şi Oradea, foşti ambasadori ai României în Israel şi alte personalităţi şi prieteni ai FCER, cercetători de la Centrul pentru studierea evreilor din România. Nu în ultimul rând, nădăjduim să fie prezenţi mai mulţi parlamentari români, în măsura în care programul Legislativului le-o va permite.

Din partea israeliană vor fi prezenţi la conferinţă ambasadorul Statului Israel la Bucureşti, Dan Ben-Eliezer, mai mulţi istorici de renume şi contăm şi pe reprezentanţii conducerii Organizaţiei Sioniste Mondiale. De asemenea, vor mai fi reprezentanţi ai unor ambasade străine la Bucureşti.

AGERPRES: Ce contribuţie a avut comunitatea evreiască din România la susţinerea mişcării sioniste?

Aurel Vainer: În afară de primul val de Alya, de emigrare în Eretz Israel, atunci când s-au format coloniile amintite, de la Rosh Pina şi Zichron Iaakov, Congresul de la Focşani a continuat să producă efecte în timp, reflectate în tot mai buna organizare a sionismului în România. Idealul sionist, care a început să circule de atunci, a pus în mişcare populaţia evreiască de diferite vârste, contribuind astfel la renaşterea Statului Israel, în 1948, după teribilul Holocaust care a dus la moartea a şase milioane de evrei.

Ca atare, Congresul de la Focşani şi-a pus amprenta pe întreaga dezvoltare a populaţiei evreieşti din România. Numărul maxim al populaţiei evreieşti din România a fost atins înainte de al Doilea Război Mondial, în graniţele de atunci ale ţării trăind 850.000 de evrei. Mişcarea sionistă din anii respectivi a fost prezentă tot timpul şi pretutindeni în România, după Congresul de la Focşani, chiar dacă ea a coexistat cu alte mişcări ale evreilor români, cum a fost cea pentru integrarea evreilor în viaţa economico-socială şi politică a ţării, precum şi alte mişcări, în special în cercurile religioase evreieşti, care erau orientate către menţinerea vieţii hasidice, mai ales evreii habotnici preferând să îşi ducă viaţa într-o comunitate închisă, cu puţine contacte.

Trebuie însă arătat că şi această mişcare religioasă hasidică, din jurul curţilor rabinice, care, uneori, aveau tradiţii de sute de ani în România antebelică, s-a reorganizat şi continuă să existe azi în Israel sau în SUA. De exemplu, curtea rabinului din Buhuşi funcţionează acum în Israel, la Bnei Brak, lângă Tel Aviv, dar ea a reintrat în contact cu România şi avem un acord de colaborare cu aceştia, care vizează întreţinerea sinagogii şi cimitirului evreiesc din Buhuşi. Recent, am avut o vizită şi au venit în România circa 100 de hasidimi, în frunte cu liderul comunităţii, denumit Admor. Am dat acest exemplu ca să vedeţi că emigrarea în Israel a permis acestei comunităţi regăsirea contactului cu România, ceea ce se întâmplă şi cu o altă curte rabinică, a rabinului din Sculeni, care funcţionează acum în SUA.

Aşadar, în comunitatea evreiască din România antebelică au existat toate curentele de gândire şi organizare, inclusiv cele sioniste.

AGERPRES: Cum a acţionat mişcarea sionistă în România în anii premergători şi în cei din timpul celui de-al Doilea Război Mondial? Dar în perioada comunismului?

Aurel Vainer: După cel de-al Doilea Război Mondial a apărut în România o structură de organizare de influenţă comunistă, mă refer la Comitetul Democrat Evreiesc (CDE), care ducea o amplă campanie împotriva Alya. Lucrurile au evoluat şi CDE a trimis ulterior evrei în Israel, în speranţa deşartă că aceşti oameni, plecaţi cu ajutorul lor, vor face comunism acolo. Ei însă nu au făcut aşa ceva, au trecut la viaţa de construcţie a Statului Israel, uitând complet de aceste planuri ale Partidului Comunist de atunci.

În anii comunismului, mişcarea sionistă şi-a încetat practic activitatea în România. Prin Rezoluţia Partidului Muncitoresc Român din 1948 au fost desfiinţate toate organizaţiile cu scop politic, inclusiv cele sioniste.

Am trăit acest eveniment pe pielea mea, pentru că făceam parte din organizaţia sionistă de tineret, denumită Dror, având, la vremea respectivă, şaptesprezece ani. După dizolvarea Dror, ni s-a dat şansa să plecăm într-o colonie de pregătire pentru emigrarea în Israel. Aşa am plecat la Constanţa, unde se înfiinţase un fel de kibuţ, iar băieţii erau muncitori în portul Constanţa. Am lucrat în port timp de două luni şi jumătate, după care urma să plecăm în Israel. Era ultima şansă. Au venit două vapoare israeliene în martie 1949, dar în loc să ne ia pe noi, au luat reprezentanţi ai CDE-ului.

Aşa s-a terminat mişcarea sionistă în timpul comunismului, dar unii au avut o soartă dură. Capii mişcării au fost arestaţi, printre ei fiind şi fiul rabinului Gutman, acesta din urmă fiind un martir al pogromului din Bucureşti, din 1941. Unii dintre cei arestaţi au murit în închisoare, alţii au fost eliberaţi după mai mulţi ani, printre care s-a numărat şi rabinul Efraim Gutman, care va fi prezent la conferinţa din zilele următoare. Există documente ale Partidului Comunist de atunci, în care conducătorii, inclusiv Gheorghe Gheorghiu-Dej, s-au pronunţat pentru pedepse extrem de severe pentru sionişti, care erau consideraţi agenţi ai imperialismului şi ai Statului Israel.

Din 1990, mişcarea sionistă din România a renăscut, s-a înfiinţat Asociaţia Sionistă din România, dar aceasta nu mai are atât rolul de a stimula emigrarea, ci de promovare a prieteniei şi a concepţiei sioniste, pentru că numărul evreilor din România s-a redus şi trăim în condiţii de democraţie teoretic deplină. Tineretul şi-a găsit un alt gen de viaţă, fiind cetăţeni liberi ai României. Nu e rău, noi încurajăm şi acest fel de existenţă, dar şi valorile sioniste.

AGERPRES: Care ar fi secretul funcţionării în mişcarea sionistă a unor curente politice şi de gândire diferite?

Aurel Vainer: În cadrul populaţiei evreieşti s-au structurat curente de gândire şi mişcări foarte diferite. Erau două - trei organizaţii socialiste, cea mai cunoscută fiind Haşomer Haţair şi Dror. Dintre mişcările de dreapta, cea mai populară era Betar, din care, mai târziu, a apărut partidul politic israelian Likud.

Revizioniştii, cum erau ei numiţi, militau, înainte de 1948, pentru reinstaurarea Statului Israel prin forţa armelor.

Din sânul mişcărilor sioniste de dreapta au apărut, înainte de război, chiar şi două organizaţii teroriste, care au aruncat în aer vestitul hotel 'King David' din Ierusalim, azi complet reconstruit.

Tabloul mişcărilor sioniste antebelice cuprindea tot spectrul politic. Unele dintre ele au avut şi forme speciale de organizare în Israel. De exemplu, kibuţurile derivate din Haşomer Haţair erau atunci cele mai de stânga. Toată lumea lucra orice avea nevoie respectivul kibuţ şi aveau drepturi egale. Apoi, odată cu evoluţia standardului de viaţă, kibuţurile s-au orientat spre forme ale economiei de piaţă. Este însă interesant că aceste kibuţuri, care există şi azi în Israel şi unele ajung să aibă chiar câteva mii de membri, pun mare accent pe formarea culturală şi profesională a membrilor lor. Ca atare, mulţi conducători ai armatei israeliene şi mulţi politicieni provin din kibuţuri. Este cunoscut cazul generalului Yigal Aron, devenit ministru de externe, care şi-a păstrat calitatea şi domiciliul în kibuţ, unde, atunci când îi venea rândul, le servea masa celorlalţi şi făcea orice muncă era necesar.

AGERPRES: Evreii din România erau educaţi de mici să economisească într-o puşculiţă, pentru a ceda apoi banii organizaţiilor sioniste. Mai există această solidaritate şi unitate a evreilor?

Aurel Vainer: De fapt, erau două puşculiţe, care existau în orice casă evreiască. Fără să fie sionişti, evreii adunau bani care erau apoi preluaţi de o persoană şi utilizaţi pentru nevoile celor care emigraseră în Israel, iar o altă formă de economisire era dedicată achiziţionării de terenuri, la care donatorul practic subscria, în acest mod.

Terenurile nu s-au luat cu japca de la arabi, ci au fost cumpărate, intrând în proprietatea statului, care este şi azi singurul proprietar de pământ în Israel, pe care apoi îl concesionează fermierilor.

Mai exista şi o agricultură individuală, denumită moshav. Agricultorii cooperează, dar este un model care, din păcate, nu prinde în România, deşi astfel de cooperative există şi în numeroase ţări din UE. De exemplu, un crescător de animale are nevoie de furaje concentrate, pe care i le procură cooperativa. De asemenea, el nu merge, în general, la piaţă să îşi vândă produsele. Şi această activitate este făcută prin moshav. Este o cooperativă de aprovizionare şi desfacere, ceea ce dă alte posibilităţi de valorificare a produselor, decât dacă le-ar vinde la poartă.

Revenind la conferinţa despre care am discutat, aş vrea să mai adaug că vom promova şi cu această ocazie tineretul nostru, în special pe cei cu forme de studii de specialitate, care vor ajuta la instaurarea unei atmosfere cât mai dinamice, în special după dezbaterile istorice. Deşi în România nu mai sunt decât aproximativ opt mii de evrei, ne interesează să promovăm cât mai mult educaţia şi să apropiem tineretul de identitatea sa naţională evreiască. Poţi să fii fidel, în acelaşi timp, României, unde te-ai născut, precum şi patriei tale ancestrale, Israelul.

Mai trebuie subliniat că această conferinţă s-a realizat cu sprijinul partenerilor - Fundaţia 'Caritatea', World Zionist Organization, American Jewish Joint Distribution Committee. AGERPRES/(AS - Cornel Cepariu)