Profesorul Nicolae Cajal

 

Profesorul N. Cajal

A fost profesor inca din 1966 pana cu puţin timp inainte de a dispărea dintre noi. Cu spirit academic, cu dăruire infinita către elevii sai din tara si din toata lumea, a creat generaţii intregi de virusologi ce au lăsat si lasa amprenta „Cajal" acolo unde au fost si sunt. A fost profesor pentru studenţii Facultăţii de Medicina pe care i­a iubit si respectat si care si azi fiind maturi sau bătrâni isi aduc aminte cu nostalgie, respect si dragoste de cursurile impecabile si pline de har ale magistrului. A fost profesor pentru doctorii si doctoranzii ce urmau specialitatea de laborator si virusologie si cărora le-a predat nu numai vasta si complexa lume a virusurilor, dar si rigoarea, curiozitatea ştiinţifica, aplicarea cercetării fundamentale in clinica si căutarea noului.

A fost profesor pentru colaboratorii sai din Institutul de virusologie pe care i-a invatat nu numai lumea virusurilor cu interacţiunea lor cu universul, dar i-a invatat acea inteligenta a inimii, acea civilizaţie suprema ce se adresează raporturilor dintre oameni. I-a invatat sa­şi respecte si onoreze dascălii.

Elev si discipol al lui Ştefan S. Nicolau, intemeietorul Scolii de virusologie din România, Nicolae Cajal a fost acelaşi devotat si fidel colaborator al acestuia atat in timpul vieţii, cat si dupa dispariţia lui. A fost o colaborare strânsa, ştiinţifica si spirituala care a dus la elaborarea numeroaselor lucrări ştiinţifice si tratate ce au fundamentat Scoală de virusologie romaneasca si la dezvoltarea si menţinerea Institutului de virusologie Ştefan Nicolau. Nicolae Cajal a rămas ataşat de maestrul sau si dupa dispariţia acestuia. A reuşit printr-o lupta inteligenta, dificila si continua sa menţină existenta institutului in imprejurări vitrege. A reeditat operele lui Ştefan Nicolau si 1-a amintit cu dragoste si respect in orice imprejurare potrivita. Nicolae Cajal a fost nu numai colaboratorul profesorului Nicolau; el si familia lui au fost prietenii intregii familii Nicolau, ai tuturor generaţiilor si a avut un rol major in decizia de a se indrepta către cercetare a nepotului profesorului Nicolau, tânărul student in medicina Ştefan Constantinescu. Ca adolescent, S. C. il considera pe profesorul Cajal ca un al doilea bunic, iar in anul 2 de facultate este impresionat de originalitatea, erudiţia si de claritatea cursurilor de virusologie. Dupa cursuri, profesorul il intreba discret daca i-au plăcut. Profesorul il indruma in cadrul stagiului practice de virusologie, repartizând grupa sa de studenţi doctorului Vincentiu Babes, distins cercetător in hepatite, care ii transmite lui Ştefan acest interes deosebit. Profesorul Cajal il incurajeaza discret si il pune pe Ştefan in contact cu alte domenii ale virusologiei: cu doctorul Cernescu (azi acad. prof.), ce lucra in interferon si in mecanismele sale de acţiune, ceea ce trezeşte o adevărata pasiune a tânărului student. Profesorul Cajal susţine si incurajeaza colaborarea iniţiata de Ştefan Constantinescu cu doctorul Laurentiu Popescu (astăzi de asemenea acad. prof.), sub coordonarea sa subtila si discreta calităţile cercetătorilor sinergizand armonios. Profesorul Cajal il angrenează apoi in organizarea programului de cercetare al doctorului Patrascu ce se ocupa cu proiectul de detectare a virusului HIV la copii (proiect incurajat de profesor) care a condus la descoperirea epidemiei pediatrice de SIDA in România. Profesorul Cajal a urmărit discret evoluţia de cercetător a tânărului Ştefan Constantinescu. El a fost o prezenta stimulatoare, constanta, niciodată apăsătoare, in viata de cercetător a lui Ştefan. A incurajat colaborările acestuia cu străinătatea, a fost conducătorul lui de doctorat, iar discuţiile lor ştiinţifice au continuat si dupa plecarea lui Ştefan la Boston, in casa prietenei Irina Cajal.

 

Nicolae Cajal a avut un mare rol in formarea disciplinei de laborator in România. Este autorul primei cârti din România si printre primele in lume asupra diagnosticului de laborator al virozelor. De asemenea, publica „Metodele laboratorului clinic", ce devine ghid indispensabil pentru toti medicii de laborator din România. Aceste cârti au un uriaş impact asupra medicilor de laborator ce inca o data se pot baza pe domnul profesor. Profesorul Cajal se definea ca „un impatimit al noului". S-a ocupat si a cercetat lumea virusurilor, relaţia virusurilor cu celulele-gazda, relaţia virusuri - tumori, patogenia infecţiei virale; a cercetat si publicat in domeniul hepatitelor virale, turbării, enterovirusurilor, encefalitelor, profilaxiei antirujeoloase si altele. A fost intotdeauna preocupat de lupta oamenilor contra virusurilor. A realizat 400 de publicaţii, a scris cârti care si azi sunt repere.

Si acest academic si mare profesor, expert OMS, membru al celor mai prestigioase societăţi internaţionale medicale, mare cetăţean, preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, a predat ceva tot atat de important ca virusologia: civilizaţia relaţiilor intre oameni. Căldura, intelepciunea, toleranta, dar si rigoarea, respectul fata de persoana, umorul, toate le găseai la Profesor si soţia sa, Bibi, in calda si fermecătoarea casa Cajal, casa deschisa in care veneau studenţi de pretutindeni, colaboratori, prieteni sa se bucure de invatatura profesorului.

Sa ne gândim cu gratitudine, admiraţie si dragoste la cel ce ne-a invatat, luminat si incalzit zilele grele si uneori Întunecate, la cel ce a respectat Întotdeauna vorbele filosofului Taine, „sa nu ai intoleranta decât fata de intoleranta". 

 

Conf. Dr. Monica Nicolau Constantinescu