Trei secole în trei zile

Comunitatea evreilor din Arad a sărbătorit trei veacuri de existență printr-o serie de manifestări sociale și culturale

 

 Generație după generație evreii au trăit și au construit în Arad, încercând fiecare, în modul lui, să creeze o lume mai bună, nu doar pentru ei și pentru familiile lor, ci și pentru comunitatea, orașul și țara în care trăiau. Indiferent că au fost simpli țărani, meseriași, medici, ingineri, arhitecți, rabini, dascăli, ori muncitori, fiecare și-a făcut meseria cu iubire și dăruire, așa cum au fost învățați acasă ori la sinagogă.

„Tu să fii cap, nu coadă!” Să înveți, să ai o meserie, să muncești cu pasiune, să faci Tikkun Olam (să repari lumea) fiind reperele prin care comunitatea evreilor a reușit să își lase amprenta atât în societatea cît și în economia, cultura și arhitectura Aradului, timp de trei sute de ani.

 Pentru a sărbători cum se cuvine, Comunitatea Evreilor Arad condusă de ing. Ionel Schlesinger, a organizat atât manifestări culturale, cât și sociale și de promovare a orașului de pe Mureș, sub numele de ARAD 300.

Printr-o muncă anevoiasă, ce a durat mai bine de un an de zile, dumnealui a reușit să îi adune pe mulți dintre cei care au stat de decenii pe țărmuri îndepărtate, să îi încânte pe arădeni și pe invitați cu o serie de manifestări dedicate evenimentului și să arate tuturor că merită să vizitezi Aradul.

Evenimentul a fost îndelung pregătit astfel încât să promoveze pe deplin valorile culturale, economice și turistice ale Aradului. Fiecare participant a primit câte o mapă cu programul celor trei zile, o carte ce vorbește despre marele rabin reformator al orașului nostru, Aaron Chorin, harta Aradului și multe materiale de popularizare a județului nostru, precum informări despre Săgeata Verde – primul tren electric din România – și Drumul Vinului.

Pentru organizarea evenimentului, Comunitatea a beneficiat și de sprijin financiar din partea Primăriei Municipiului, a Consiliului Județean, a JDC și a FCER.

 

Multietnic, multicultural,

Deschiderea manifestărilor a avut loc în sala festivă (”Ferdinand”) a primăriei Aradului. Prezentatorul a fost apreciatul actor Zoltan Lovas.

Pentru participanții care nu cunoșteau limba țării, a fost asigurată traducerea simultană în limba engleză, interpret fiind doamna profesor universitar Adriana Vizental.

Evenimentul s-a desfășurat într-o atmosferă tipică zonei în care trăim, cu participarea atât a reprezentanților cultelor cât și a minorităților etnice arădene.

Printre cei prezenți îi amintim pe Înaltpreasfințitul părinte Timotei Seviciu, arhiepiscop al Aradului, preacucernici părinți, reprezentanți ai tuturor cultelor religioase din Arad, execelența sa Tamar Samash, ambasador al statului Israel, Cătălin Bibarț, și Bognar Levente, viceprimari ai Municipiului Arad, Iustin Cionca, președintele Consiliului Județean Arad, Florentina Horgea, prefect al Aradului, Aurel Ardelean, președintele Universității de Vest „Vasile Goldiș“ Arad, Codruța Stoica, prorector Universitatea „Aurel Vlaicu“, Israel Sabag, directorul pentru România al American Jewish Joint Distribution Comitee, Aurel Vainer, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, împreună cu alți reprezentanți de seamă ai Federației Comunităților Evreiești din România, președinți de comunități din Slovacia, Ungaria și din țară, și, nu în ultimul rând, foști arădeni, veniți cu mari eforturi mai din toate colțurile lumii. Tuturor acestora, Ionel Schlesinger, președintele Comunității Evreilor din Arad, a ținut să le mulțumească în mod deosebit.

             În ”Argumentul” prezentat în deschidere, președintele Comunității a amintit faptul că ultima întâlnire a arădenilor emigrați a avut loc în Israel în anul 2001, când s-a concluzionat că dată fiind vârsta avansată a participanților, alte asemenea întâlniri nu se vor mai organiza. Și totuși, ca unul din multele miracole întâmplate în viața poporului evreu, acum, după 16 ani, la chemarea noastră, au venit la întâlnire aproape 70 de persoane dintre cei care, deja atunci, se considerau prea vârstnice.

      Vorbind despre emigranți, președintele a relevat că cei mai mulți au plecat doar cu câteva lucruri pe ei, fără bagaje, fără să își ia rămas bun. Unii au fost încă copii, alții au fugit de regimul comunist căutând libertatea și un trai mai bun. Fiecare are o poveste de spus. Unii își amintesc mai degrabă de copilărie, de vremurile frumoase, când făceau năzbâtii fără ca părinții să știe, alții de greutățile îndurate în cel de al II-lea război mondial ori în timpul regimului comunist.

         Însă un lucru au în comun, unul ce îi leagă ca o punte peste timp și spațiu. Este dorul de casă, de locurile natale, de străzile lor, pe care au copilărit, de clădirile în care s-au ascuns și prietenii pe care i-au avut. Este dorul de o sinagogă care îi primea arhiplină la fiecare mare sărbătoare și îi aștepta ca pentru o fracțiune de timp, să uite de tumultul vieții și să se bucure de cei din jurul lor, de comunitate.

 

Poveștile se întrepătrund, se completează.

      „Dacă după război, în Arad erau peste 12 mii de evrei, în urma traumelor suferite în perioada prigoanei și a neadaptării la rigorile regimului comunist, odată cu crearea statului Israel, marea majoritate au emigrat. Nu a fost ușor. Țin minte prietenii mei când au plecat. Mulți au plecat plângând“, povestește Ionel Schlesinger, președintele comunității și sufletul evenimentului.

      Tot dumnealui relatează cum, artista Marta Indig-Leopold a plecat plângând, purtând cu ea un săculeţ cu pământ arădean și recitând o poezie de Eminescu. După mulți ani, când era deja un pictor consacrat, multimedaliat la Paris, a pictat, printre altele, un tablou al marelui poet, expus la Ambasada României la Paris. A mai pictat tablouri cu Aradul, unele din fotografii, altele din amintiri.

        Domnul președinte amintește și de participarea unor personalităţi care nu provin din Arad, cum ar fi renumitul cercetător John McGregor, care abia la o vârstă înaintată a aflat că este evreu cu mama originară din Arad și vizitând Aradul pentru a-și căuta rădăcinile, s-a îndrăgostit de orașul nostru. Sau, cunoscutul dirijor Robert Max, care deși sărbătoarea noastră a avut loc în perioada Festivalului George Enescu de la București, unde a fost invitat să dirijeze, a ținut să participe și la evenimentul din Arad. De sentimente asemănătoare dau dovadă atât Peter Fritz, urmașul unuia dintre primii doi evrei care s-au stabilit în Arad, cât și Charles de Végvár, urmașul baronului Neuman, care au fost și ei în sală.

           După prezentarea acestui „Argument” a urmat proiecţia – în premieră absolută – a filmului documentar „Evreii din Arad, 300 de ani”, film distribuit apoi participanţilor în format DVD.

 

              La sfârşitul acestei prime părţi a programului, peşedintele a vorbit despre activitatea curentă a Comunităţii, într-o expunere însoţită de proiecţii. A vorbit despre viaţa de cult, despre asistenţa socială, căminul de vârstnici, activităţile cultural-educative, activităţile economice, relaţiile excepţionale cu celelalte culte religioase din oraş cât şi cu organele administrative, cu universităţile, sistemul şcolar, cu instituţiile culturale. Admiţând că există posibilitatea ca într-un viitor nu prea îndepărtat unele comunităţi evreieşti din România să îşi înceteze existenţa, preşedintele a încheiat totuşi într-o notă optimistă, afirmând că existenţa statului Israel arată că poporul lui Israel trăieşte şi va trăi.

             A urmat o cină oferită de Comunitate la hotelul Continental, unde cei prezenți au reînnodat vechi prietenii cu persoane pe care nu le-au mai văzut de decenii.

 

Drumul Vinului

         În cea de a doua zi, programul a debutat cu o excursie tematică. Un impresionant convoi format din două autocare, un microbus și patru autoturisme a pornit spre Podgoria Aradului, pe un traseu denumit ”Drumul Vinului”.

             Prima oprire a fost în comuna Șiria, la cimitirul evreiesc, îngrijit de Primăria comunei. Vizitatorii au fost întâmpinați de oficialitățile din această localitate, reprezentate de Valentin Bot, primarul comunei și profesorul Marcel Priescu, consilier.

După cuvântări pline de suflet, în care s-a elogiat contribuția fostei comunități evreiești la dezvoltarea comunei, participanții s-au bucurat de mini-concertul de muzică evreiască și românească susținut de fanfara localității, după care au înălțat rugăciuni spre odihna celor trecuți în neființă din acel cimitir, spunându-se Kadish, rugăciunea evreiască pentru morți. În situația în care în comuna Șiria nu mai există niciun evreu, angajamentul șirienilor în curățarea și întreținerea cimitirului evreiesc merită tot respectul. Kol ha kavod!

Toți participanții au dorit să viziteze cimitirul întreținut cu atâta dăruire de către locuitorii din Șiria și să vorbească cu ei, să afle povești despre evreii care cândva au fost oameni de seamă ai localității, care au adus bunăstare în localitate, au creat locuri de muncă și au participat activ la viața ei. Atât Valentin Bot cât și Marcel Priescu au răspuns cu drag la toate întrebările, conversațiile făcând autocarele să aștepte. Cei doi și-au exprimat în nenumărate rânduri regretul că localitatea nu mai are evrei, deoarece, în opinia lor aceștia sunt foarte întreprinzători și aduc progrese sociale și materiale comunității în care trăiesc. Totodată ei au lansat o invitație pentru cei care doresc să revină în țară, de a se stabili și investi în Șiria.

Drumul a continuat înspre complexul turistic Căsoaia unde vizitatorii au fost întâmpinați cu pâine și sare, oferite cu drăgălășenie de un grup de copii îmbrăcați în costume populare. Florin Farcașiu, primarul comunei Târnova a prezentat toată zona turistică, făcând un tur imaginar al comunei și unul ad hoc al complexului turistic, de care foștii arădeni își aduc cu drag aminte, din tinerețea lor. Foarte bine pregătit, pe lângă faptul că a povestit despre comunitate și a răspuns întrebărilor, primarul comunei a distribuit o serie de pliante de promovare a zonei pe care o gospodărește.

O deosebit de interesantă oprire a fost la Ghioroc, la Muzeul primului tren electric din țară ”Săgeata Verde”, unde turiștii s-au delectat urcând în faimoasele vagoane recondiționate. Aici au aflat despre istoria, itinerarul și recondiționarea lor.

           Călătoria a inclus și două dintre faimoasele crame a cunoscutului viticultor ing. Balla Geza din localitatea Păuliș, unde s-a făcut o prezentare a procesului de producere a vinului urmată de o bine-meritată masă și o intensă degustare de vin.

 

În concert cu Maia Morgenstern

     După o zi de călătorie atât turiștii cât și numeroși arădeni au participat la un concert de muzică Klezmer, la Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ Arad. Ineditul a constat într-o combinație de muzică și actorie, de dans și joacă, glume la care a participat efectiv toată sala.

        Nu este de mirare că Bucharest Klezmer Band, adică Bogdan Lifşin (pian, acordeon), Rodica Doija (vioară), Sergiu Marin (violoncel), Sorin Dobrotă (clarinet), Cristian Dragomir (percuţie), Carmen Ioviţu (vocal) şi Arabela Neazi (vocal) împreună cu Maia Morgenstern au ridicat spectatorii în picioare. Surpriza serii a fost piesa „Ionel Ionelule“, dedicată președintelui CEA, Ionel Schlesinger, la care a fost invitat pe scenă să participe și dumnealui, împreună cu managerul trupei, Silvian Horn. Publicul a ascultat și cântat alături de artiști atât pe piese foarte cunoscute din folclorul evreiesc, precum și pe melodii aproape uitate, dar atent culese, repetate și păstrate de către cei din Bucharest Klezmer Band.

      „Sunt foarte multe cântece în limba Idiș, în limba Ivrit. Sunt multe cântece pe care dacă nu o să le învățăm și n-o să le studiem, și n-o să le cântăm și mai bine și mai puțin bine și perfecționându-le și nu le vom ști a le transmite generației care vine și nu vom ști a-i învăța pe copiii noștri și pe cei ce vin, și pe vecinii noștri, dacă nu vom ști să îi învățăm să iubească aceste cântece, să le înțeleagă, să se bucure de ele, și să le cânte și să le transmită la rândul lor riscăm să le pierdem.“, spune, vizibil emoționată Maia Morgernstern. De aceea, explică artista, Bucharest Klezmer Band învață zilnic câte o melodie.

 

Turul orașului

        A treia zi a debutat cu un itinerariu prin frumosul nostru municipiu, pentru a admira minunatele clădiri arădene, dar și pentru a descoperi schimbările produse în mica Vienă de pe Mureș. Astfel, participanții au văzut dezvoltarea industrială și comercială a orașului. De la centrele comerciale, la zonele industriale și piața Reconcilierii, vizitatorii au descoperit că Aradul de odinioară nu a stat pe loc.

           Cimitirul evreiesc vechi, de rit neolog, a constituit un punct aparte pe harta traseului, fiind prima și totodată cea mai importantă oprire.

 

        În afară de frumusețea monumentelor funerare, vizitatorii au admirat cât de îngrijit este acest loc. Însă lucrurile nu au stat întotdeauna așa. După cum am amintit, cel de al II-lea război mondial și perioada comunistă au făcut ca foarte mulți evrei să emigreze în căutarea libertății și a unui trai mai bun. Drept urmare, comunitatea evreilor s-a micșorat atât de mult încât azi este doar o umbră a ceea ce a fost cândva. Este de înțeles, că o comunitate atât de mică, cu majoritatea membrilor foarte în vârstă, a depus de-a lungul anilor eforturi colosale pentru a îngriji cimitirul vechi.

         Recent, un ajutor substanţial a venit din partea unor familii arădene vechi, emigrate pe tot mapamondul. Este vorba de urmașii lui Isaac Elias, primul evreu căruia i s-a permis să se stabilească în Arad, şi în special de Peter Fritz, care trăieşte în Australia. Însă, mai este loc de multă muncă și orice ajutor este binevenit.

        Cum memoria celor dispăruți și istoria familiei sunt puncte de reper în viața oricărui evreu, fiecare participant a pornit în căutarea unei mătuși, a unui bunic sau a unei mame înhumate în cimitir. Conform tradiției evreiești, au fost depuse pietre (deoarece dăinuie) pe mormintele vizitate, iar din loc în loc se auzea un murmur de rugăciune sau un suspin.

      O altă oprire a fost fost făcută la Gara centrală din Arad, sau Gara Mare, unde în afară de impunătoarea clădire construită după planurile arhitectului arădean Lajos Szantay, vizitatorii au putut admira și modernizarea efectuată fără a fi afectată clădirea iniţială.

 

          Am traversat apoi cartierul ”Vlaicu”, am ieșit pe centura aradului (în regim de autostradă), am oprit la ”Piața Reconcilierii”, am traversat zona vechiului cartier evreiesc, apoi, trecând prin pădurea Ceala, ziua însorită a dat ocazia perfectă pentru un prânz pe malul Mureșului, pe terasa frumosului restaurant „Zori de Zi”.

 

Întoarcerea la Sinagoga Neologă

În mod festiv, locul de adunare al evreilor, Beit Knesset – pentru comunitatea arădeană, sinagoga de rit neolog – a fost plină de iubitori ai muzicii sinagogale, printre care se numără distinse oficialități ale Aradului, înalte fețe bisericești, scriitori, jurnaliști, medici, artiști.

Istorica clădire a găzduit un concert extraordinar al prim-cantorului sinagogii din Viena, Shmuel Barzilai, acompaniat cu brio de corul elevilor de la liceul de artă „Sabin Drăgoi“.

După o prea lungă perioadă, sinagoga a fost din nou plină.

Evrei, maghiari, români, sârbi, nemți, s-au bucurat împreună de sărbătoarea unei comunități mici, dar semnificative pentru orașul de pe Mureș. O comunitate care așa cum în cele trei secole a îmbogățit Aradul spiritual, cultural și economic, a ținut ca și acum să se bucure împreună cu orașul căruia îi aparține.

Cantorul Shmuel Barzilai, ca și în alte ocazii (fiind deja a cincea oară la Arad) a încântat publicul cu un program de zile mari, prestația lui fiind însoțită și urmată de ropote de aplauze. La câteva piese a antrenat toată sala să cânte alături de el, formând chiar un lanț de ”dansatori” cu care, în aplauzele sălii, a făcut turul sinagogii. Acest ultim eveniment al celor trei zile pline de programe s-a încheiat într-o atmosferă de fierbinte comuniune a tuturor celor prezenți.

        Urările de rămas bun atât între prieteni, cât și față de frumosul oraș de pe Mureș au avut loc în cadrul unei cine festive la hotelul Continental.

        Participanții au ținut să mulțumească președintelui Comunității Evreilor din Arad cât și echipei care a ajutat la pregătirea și buna desfășurare a evenimentului Arad 300, printre care îi amintim pe Dana Kalman, Teodora Jurcă, Viorica Rusanda, Anca Ahălani, Virgil Olah, Nicoleta Iosub, Timea Kovacs, Adriana Vizental, Raoul Vizental și Margareta Szegö.

         Foștii arădeni au făcut sute de fotografii, dorind să își amintească, să arate și să povestească despre Arad 300.

Sperăm și noi, împreună cu mulți arădeni, că această comunitate care a dat un avânt atât de mare dezvoltării Aradului să continue să existe și să rămână activă așa cum a făcut-o în aceste trei secole. Margareta Szegö